tablou

ca un tablou lipit de perete, linguşitor si ireal
mă arăt, şi-n aroma opiumului şi-n culoarea vinului
mă desfăt, ca un Dionis imi iau infăţişarea...
am gasit-o pe Calliope dormind
pe jumatate goală
ma voi desfăta cu imaginea ei,
apoi o voi trezi...pentru tot ceea ce stiu
si realitatea ei va deveni visul meu...
"venim si ne ducem
ca un rau"...
ochii-mi sclipec, dragă Calliope,
oare nu ai vrea sa mergem la rău?

Calliope, de cand te-am cunoscut cu multi ani in urma,
Nu cred ca a trecut o zi fara sa ma gandesc la tine,
iar acum, cand te-am reintalnit, parca sunt in agonie.
Cu cat sunt mai aproape de tine, cu atat ma simt mai rau.
Gandul ca vei pleca ma sufocă.
Mă bantuie sarutul pe care nu ar fi trebuit sa mi-l dai niciodata.
Inima imi sare din piept sperand ca acel sarut sa nu devina cicatrice.
Te am in suflet chinuindu-mă.
Ce pot face?
Să cobor lumina din stele?
Să opresc intunericul nopţii?
Lumea-mi moare, Calliope !
Spune-mi de ce-mi ceri sa uit?
Spune-mi ce vrei să se intample cu mine?

Calliope, Calliope, inca-mi aduc aminte de acea zi cand ma prosteam
prin fata ta...
Cand am tipat din balcon in mijlocul noptii devenind
Albastru in albastru...de catifea...
iar tu,
purtai ceva albastru ,
şi-n fum de tigară te ascundeai...
prin momente.


Calliope, mă auzi?