vineri, 21 aprilie 2017

si ce daca
fumul de tigara te da de gol in colt de strada
in timp ce ochii iti sunt in panza
si culorile nu se amesteca.
vorbeam cu tine de cele scrise
si de prima noapte de sex,
de cum ne inselam intre etaje si orase putin calcate,
de cum ne imparteam si cum invatam sa sarutam
in paturi de camin si plimbari in patru
la ore prea tarzii, dupa vin
si sarutari,
cand mainile mele alunecau sub rochia ta
si tot parcul veghea, iar ele radeau.
luna era inca albastra,
citeam versuri pe picioarele tale si mainile
mi se udau si dansau vise
ce nu pareau ale mele.
parca purtai catifea albastra pe picioare,
albastra precum seara cand ea te-a coplesit
in sarutari si tandre atingeri.
nu, serile acelea au fost dupa.
nu vreau sa-i spun verii la revedere,
iar septembrie inca nu a aparut.
o sa fie o vara rece, ca acele veri cand vantul iti
rascolea corpul intins
iar eu priveam peste pagini.



Ce este arta? - Ca o declaratie de dragoste: constiinta noastra dependenta de altii. O confesiune. Un act inconstient care reflecta totusi adevaratul sens al vietii, iubirii si sacrificiului. Arta trebuie sa poarte dorinta omului pentru un ideal, trebuie sa fie o expresie a lui de a ajunge la ea; ca arta trebuie sa dea omului speranta si credinta si cu cat lumea este mai lipsita de speranta in versiunea artistului, cu atat mai clar ar trebui sa vedem idealul care se afla in opozitie, altfel viata devine imposibila! Arta simbolizeaza semnificatia existentei noastre. Cultura de masa moderna vizeaza "consumatorul", civilizatia protezelor, este paralizarea sufletelor oamenilor, creand bariere intre problemele cruciale ale existentei sale, constientizarea lui ca fiinta spirituala .
Este evident ca arta nu mai poate invata pe nimeni nimic, deoarece in patru mii de ani nu a invatat absolut nimic. Ar fi trebuit cu mult timp in urma sa devenim ingeri daca am fi fost capabili sa acordam atentie experientei artistice si sa ne permitem acea schimbare in conformitate cu idealurile pe care le exprimam. Doar arta are capacitatea, prin soc si eliberare emotionala, sa faca sufletul uman receptiv la bine. Este ridicol sa ne imaginam ca oamenii pot fi invatati sa fie buni. Arta poate da doar de mancare, o ocazie, un soc, pentru experiența psihică.

duminică, 9 aprilie 2017

era o fraza cu:
"Ridici o sprânceană
și parcă ți-e teamă
de ziua care vine.
Sub plapumă-i cald,
dar ceasul isteric trage de tine
și-atunci...
cafeaua de dimineață
te-ajută să scapi de greață
și-ți crește moralul
să poți suporta
încă o zi... carnavalu."
in timp ce pe fundal canta
Buena Vista S. C., seara,
cand altii ieseau din casa
spre diverse intersectii si ritmuri
si totusi mai era pana dimineata.
toata seva ta se scurgea in palma mea
si o parte din caldura ta imi rasuna in ureche.
ereau doua degete ce atingeau
si satinul tipa in stansoare.

mai, mai, mai!
nu-mi vine a crede ca diavolul face cu mana dintr-un portret
metalic ce rasuna-n lume a copii
flamanzi si oameni dezbracati.

genunchii-ti sunt incordati,
incununati de laude si psalmi.
un adevarat festin.
tipete, tipete, tipete
de fluture ce bate din aripi.
Uite-ma aici, dupa atata timp
in aceasta galeata
scotocindu-ma in buzunare
dupa un amarat de ban
pentru o mica bauruta
mult asteptata la bar.
nu am mai scris de mult...
imi este dor de copii si povestile lor,
de fantome ascunse sub pat
si femei la colt de stada
in timp ce fac gaura intr-o paine calda
in drum spre atelierul de nud
din liceu.
mai stii cele seri cand, murdar pe degete de carbune,
exitat si  flamand,
mergi sa bei o bere iar o mana staina ti se intinde pe masa?
astepata si asteapta.
O mica tentatie.
nu am mai desenat de mult,
iar copii sunt pentru un alt timp...
stiu, nu acum, poate intr-o alta viata.
vorbeam acum de o stralucire, de o
voce ce rasuna in mine atunci, cand am vazut acele maini
pe masa, impeletite dupa acea bere rece.
le vazusem de ceva timp
si-mi umblau prin gand ca o teama
in mijlocul furtunii.
mai tii minte? eram mai multi atunci, si un stalp
intre.
te-am luat de mana,
si mana mea aluneca in pantalonii tai.
era un parc in jurul nostru, urme de concert
si natura vie din tine.
Nu s-a putut atunci,
apoi m-am prefacut adormit,
doar ca sa nu ajung la mine...
Si cantai apoi pe leagan.
Vedeam doar serpi negri si cafele in mijlocul zilei.
scrijeleam pereti, beam vin cu bere si vedeam filme de Bergman
si 9 Songs cu paracetamol dupa ploaie
si asteptari in gara cand altii nu doreau sa vina.
imi vad mama plangand langa tata.
plecam.
tata se abtine.
Am plecat din acel loc,
era noaptea tarziu.
am trecut pe langa o posta si cateva masini.
un pom era deasupra si inca noapte.
miroseam a tigari si vin, ametit de tine si un sah.
ne-am tinut si am vorbit, iar eu ma gandeam la scara blocului
si acasa.
tata m-a invatat sa beau pe capota unei masini pe care nu o avea.
dar m-a invatat sa fiu liber si sa admir.
... eram mai multi la masa si nu erai a mea.
ma intrebam cine esti.
aveam peretii mazgaliti
si discutii inregistrate pe banda.
Imi aduc aminte de prima seara de sex.
eram beat.
sau poate nu era seara.
Am sunat sa intreb: chiar s-a intamplat sau eram prea beat?
Aveam putini ani sau nu destui.
Dansam si fumam.
nu ca acum.

televizorul nu mai difuzeaza,
ma impiedic de culori
si de timpi pierduti, de intrebarile tale boeme,
de mine.
o strada cu lumina in balta
da in multe lumi si cafele
in marginea serii
pe terasa,
pierzand timpul cu povesti si filme pe role,
cu perle existentiale si lanturi
ce ne leaga de altii si
locuri...
de bicicleta reparata si amintiri din
timpuri de mult apuse,
incerte...
Nu ma uita!
... ca vulcani ce se revarsa in suprafete mici.
sa-ti amintesti cand eram mici si ne jucam cu
acele zile vii, cand viata era frumoasa
si soarele ardea mai tare decat astazi.
frunze uscate ce le ridicam primavara dupa zapada,
neputezite inca, ascunse de vreme.
vezi Tu, nu am uitat inca.
ne uitam impreuna in aceeasi oglinda stopita
de atatea barbieriri
si de atatea lumi tarate dupa.
de lumi ce vin si ma trec
la o intindere de mana dupa un pahar de vin
sau o bucata de carne.
este ciudat, ma uit la tine, in seara asta
ca si cum ar fi prima data cand te vad.
au trecut atat de multi ani.
chiar daca imi repeti aceleasi cuvinte, aceleasi idei,
tot timpul aceleasi,
dar de fiecare data altele,
ca acel vant ce bate de fiecare data celeasi frunze, doar
cu intensitati si directii diferite,
de fiecare data acelasi,
de fiecare data altul.
ca o poveste de dragoste, citita pe ascuns in metrou,
cu aceleasi cuvinte rostite in vazul lumii, si
devii un vis
ce l-am avut si ieri si-l am si maine.
esti parfumul de floare ce nu-l inteleg prmavara.
asculta-ma! nu stiu timpul cand apar florile primavara,
poate il stiu, dar il uit, dar tu mi-l readuci.
si iar vorbesc cu tine ca in prima seara.
esti precum vantul turbat,
vant ce-l porti in ochi.
asculta-ma!
acum am sa-ti vorbesc mai mult ca oricand.
Un produs Blogger.