Ca Osiris, cu trupul imprastiat in mii de bucati,
Cu inima ascunsa-n amfora
Prin gelozia lui Seth.
O, draga Isis,
Ma vei readuce la viata?

printre

mă aştept să mă văd râzând gălăgios prin lume, dar lumea nu întelege.
eu nu înteleg, voi nu înţelegeţi...
oare cine ar întelege în afară de mine( asta dacă mă descopăr).
până atunci voi fi un invizibil individ ca mulţi alţii, ca toţi de altfel,
din păcate...
până voi deveni propirul meu rege, până voi păşi sigur în lume.
până voi fi eu, un indivit nerupt, fără a locui în castelul altcuiva...

jupoaie omul de toată tehnologia şi va deveni mai salbatic decat leul flămând.

"Adesea, mi se pare că nimic nu are sens. Ne naştem în dureri pe o planetă minusculă, care aleargă spre neant de milioane de ani, creştem, luptăm, ne îmbolnăvim, suferim, îi facem şi pe alţii să sufere, strigăm, murim, mor şi vin alţii pentru a prelua de la cap această comedie fără rost.

Realitatea dură este o confuzie dezolantă de idealuri frumoase şi realizări stângace, dar întotdeauna vor fi câţiva încăpăţânaţi, eroi, sfinţi şi artişti care, în vieţile şi operele lor, ating bucăţi din Absolut, care ne ajută să suportăm realităţile dezgustătoare."

Dumnezeu cântă după ureche,
şi-n toata melodia asta macabră ne scăldam cu cea mai mare bucurie. Călcăm in picioare tot ce prindem, libertăţi, crezuri, idei. Strivim tot, pînă şi vieţi, dacă-i nevoie. Punem armate in mişcare, aruncăm bombe, ne jefuim...toate în numele Lui.
Cu ce rost aceasta imensă vărsare de sânge? Pentru un crez ireal sau pentru "siguranţa" noastră. Pentru a ne asigura o poziţie de sefi supremi ce nici o altă ierarhie socială nu o poate darăma...

"La dracu'" cu tot şi toate!

Ca şi cum ai ramîne gol, ca şi cum nu ai şti intre ce lumi te regăseşti, ca şi cum nu ai mai avea putere, ca şi cum ai vrea să faci ceva şi tot crezul tău este compromis pana-n adîncul cel mai adînc al credinţei, ca şi cum ai căuta şi frica te-ar răpune,
ca şi cum nu ai mai avea în ce să crezi, ca şi cum ai merge gol pe stradă.
Ca şi cum lupta mea s-ar sfărşi pe marginea unui trotuar, ca şi cum aş pleca şi printre ei nu mă voi mai regăsi, şi tot ce v-a rămîne va fi doar o amintire ştearsă, o rămăşiţă în subconştient...

nou născut

Naşterea mea a fost cel puţin neobişnuită
Prima mea amintire a fost trezirea in pădure.
Asemeni unui nou născut, nu ştiam cine eram
Sau ce se intîmplă.
Ochii mei nu erau siguri ce vedeau.
Fiecare privelişte, sunet sau senzaţie, imi era necunoscută.

Toate speciile se nasc cu instincte care le creează un echilibru cu natura.
Toate speciile, in afară de cea in care m-am născut.