Printr-o simfonie imensă condusă de băţul vibrat
se mişcă roşiatica si rapida melodia, ruptă din marginea soarelui..in flăcari tot timpul..arzăndă tot timpul...ca o carne vie, cu un miros de agitaţie bolnavă. O himeră a lipsei de ciumă se ridică-n aer ca o pancardă verde.
Se fuge din cale şi se ascunde-n mlaştini pline de cadavre...
Rugăciunea se incepe şi linistea dispare.
O apariţie...ca o regină din stravechime, încoronată, sumbră, morbidă, ca după-i dorinţa.
Şi seara se arunca ruptă, sfaramată spre un castel himeric,
ca un poet nevrotic prea devreme intors pe pămant, ca şi cum ar fi avut un vis ce nu-i in totalitate vis, ca şi cum ar fi murit şi toate pasiunile lui au disparut.

Totul-i intr-un magnific acord !