Cautandu-ma

Vine o zi cand,
Ajungi acasa si te intrebi ce s-a intamplat
Cu imaginea si amintirea
Copilariei, cazuta cu greu
In fundul constiintei tale
Stoarsa de atata “altii”
Si nu-ti dai inca seama
Ca, inca nu esti tu si
Ca “altii” inca stau in tine
Si asteapta sa pleci pentru totdeauna
Sa-ti strivesti tampla de aripa
Unui fluture mort, sa-ti arunci fiinta in
Locul cel mai inaintat
Ca sa nu poti ajunge la tine.

Acum stam si dansam , toti
Acesti eu
Ce mii insusesc in fiecare moment
Si ei ma asimileaza,
Ma devoreaza ca o bucata
De carne vie ce sunt
Si inca rezist
Necunoscut in tot acest infinit de eu-ri
Cautandu-ma din cand in cand
Dar din ce in ce mai putin
Alte ori mai mult ca de obicei.

Este un rau ce curge, ca si
Cum l-as ruga,
Incercand sa se adune inca o data
Sa se elibereze.

Atinge-ma!
Ca atunci cand te legani de varful
Unui sfesnic ruginit
Ca o bruta in noapte.
De ce iti acoperi fata?
De unul din lucrurile ce ma sperie
Cel mai tare: acea particula de timp in care
Sunt chiar eu…acea minuscula frantura de timp ce apare
Intre ganduri, ca intr-un proces de respiratie,
Ca o pauza in partitura.
Ar trebui sa nu mai stau prea mult prin
Imprejurul altora, ci sa ma
Intorc, inca nu stiu unde,
Pentru a ma gasi
Ascuns printre rafturi
Ca o carte veche, prafuita si mucegaita
Ca o biblie personala
Acel eu de care tot sufar
Acel eu pe care toti il cauta,
Cu acel eu ce vreau sa raman
Mereu vesnic, chiar daca eu
Nu voi mai fi,
Cu acel eu ce ma leaga de univers
Ca si cum am fi unul si acelasi
Ca si cum nu as mai fi eu…