sâmbătă, 11 decembrie 2010

Asa…la revedere…plec…
Te regasesc printre bucatile de versuri ale cartii
Ce trec dincolo de mine
Ca o fasie de apa ce trece prin stanca, si ne vede pe toti
Ca un sfarsit ce vine incaltat in bocani,
Al caror sunet se aude atat de jos,
Si , ma retrag intr-un “loc unde
Apa are gust de vin,
Am sa stau beat toata ziua”
Ca si cum as avea o febra, si
Voi fi pe langa…atata timp
Si vom merge in paralel..
El bogat, eu concurand,
Si iar bolnav de febra.
Toata noaptea.
Ei, copile, ai incercat febra?
nu cea pe care o ai de obicei?
Febra pe care o ai atunci cand saruti,
Atunci cand strangi in brate…
Ar trebui sa-mi concentrez mintea pentru
A ucide ca un strain


…o poveste a unui prieten,
Fara nici o legatura,
Singur,
Tacut ,ca si cum as fi
Surprins de reusita unei evadari din camera.
Ce faci?
ai vrea sa mergem in masina mea?
nu stiu cum sa-ti spun…
Dar…tot nu stiu…cum ti-as putea spune?
hmm…cred ca am omorat pe cineva?
Pe cine ?
Pe mine..cred
Inca nu sunt sigur…
Dar ma simt ucis… de mine…
Poate va dura mai mult pana voi muri de tot,
Dar intre timp…
Sunt pe moarte
Ca un om de cenusa, ce
Spera ca urmatoarea suflare a vantului
Sa vina lina pentru
A nu-i spulbera si ultima farama de viata…
Asta ar duce la esuarea sinuciderii lui …
Vantul va fi considerat criminal si va fi judecat, condamnat
Si poate …
Ucis de cei ce-l condamna, caci ei nu sunt ucigasi
Ci “infaptuitori ai judecatii firesti”
“judecatori drepti”
..exorcizari in stada…ca niste manifeste politice aduse
Conducatorului suprem…
Ce conduce o gramada de idioti,
Si el,ca un conducator le striga:
“sunteti niste idioti, si asa veti ramane!”


Si totusi…
Nu se poate face nimic…

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.