Un scîncet de maimuţă în vîntul din înalturi
În zbor întors de păsări pe pulberi de nisipuri.
Căderile de frunze pe lemn îndoliat
Cînd nesfîrşit sporeşte un rîu învolburat.
Un trist al toamnei oaspe venind din depărtări,
Cu rănile deschise urc solitare zări.
Mi-e tîmpla-ncărunţită de-amar în aste vremuri
Plouînd de-a surda-n cupa-mi de vin ivind un tremur.