Singur petrec sub luna clară,

Ridic carafa şi visez

Cu ea prietenă veghez,

Ne întreim cu umbra doară.

Dar luna, vai, n-atinse vinul

Şi umbra mă urmă în van,

Vremelnici dragi, si-altul si unul

Au fost al primăverii-alean.

Cîntecul luna-mi limpezeşte

Şi dansul umbra mi-a sporit,

Ora trezirii ne uneşte,

După beţie ne-am smintit.

Călători-vom, dar, în pace?

Nor depărtat, nu ne desface!