Pe rîul galbenelor flori
Pierdute ape de izvoare
Rotesc prin munte mii de ori
Cale de sute de picioare.
Un şuier spart piatra o-nfundă
Culoarea-n pini o adînceşte
Castane, pini plutesc pe undă
Şi clara trestie străluceşte.
Iar sufletu-mi sălbatec creşte
La fel de limpede se scurge
Tu, inimă, încolăceşte
Ca undiţi, cercuri demiurge!