La despărţire

Descalec şi-ţi ofer o cupă, sire,
Şi te întreb spre care loc cutezi.
Tu îmi răspunzi: “Să mă întoc n-am fire,
Munte din Sud, mai bine mă veghezi.
Sătul e-auzul de-ntrebarea ternă,
Sub norul pur, cu ora sa eternă.”