Mai întâi aş rupe o bucată de pâine înmuiată-n sângele murdar, cu puţina tărână şi miros de stat,apoi aş da-o soldaţilor ce rup turla Ierusalimului, ce-i jefuiesc aurul. O voi împărtăşi în semn de jertfă celor ce omoară în nume, pentru nume, uneori vagi, alteori clare. o voi înmâna Justiţiei, cea mai mare curvă, să guste din însângerata pâine, apoi voi fi condmanat pe "drept" la ani grei de carceră. Reîntors în pântecul mamei, Cain oftează, şi-n oftarea lui, flăcări ies din el şi-i arde uterul mamei...A ramas gol. Un clopot se aude. Este chemarea la "nemurire" prin crime şi pedepse , prin torturi şi trădări, şi Mântuierea soseşte în glas de trâmbiţe, zgomote, cântări falnice, fete mirifice, lumini ce nu s-au văzut încă pe pământ. Soldaţii plini de sănge se ridica, se închină şi îngenunchează...
Stăpânul le-a venit!